Dacă ești chemat, te prezinți. Nu fugi, nu te ascunzi, nu ignori. Neprezentarea îți complică lucrurile și dă impresia că ai ceva de ascuns. Du-te.
Ascultă. Înțelege în ce calitate ești chemat — martor, suspect, inculpat. Fiecare calitate vine cu drepturi diferite. Citește actele care ți se prezintă. Nu semna nimic fără să înțelegi.
Ai dreptul la tăcere. Folosește-l. Orice cuvânt poate fi folosit împotriva ta. Nu da declarații, nu explica, nu te justifica, nu povesti. Tăcerea nu e recunoaștere de vinovăție — e cel mai inteligent lucru pe care-l poți face.
Cere reprogramarea audierii pentru o dată ulterioară. E dreptul tău. Ai nevoie de timp să îți pregătești apărarea și să vorbești cu un avocat. Nimeni nu te obligă să dai declarații pe loc.
Nu merge fără. Ia un avocat penalist cu experiență în dosare DIICOT. Nu un avocat de divorțuri, nu vărul care a terminat dreptul. Un specialist. Plătește-l. Merită fiecare ban.
O să ți se propună. O să pară tentant — pedeapsă mai mică, gata mai repede. Nu cădea în capcană. Un acord de vinovăție e definitiv, nu se mai întoarce. Fără avocat lângă tine care să-ți spună exact ce semnezi, nu accepți nimic.
O să se roage de tine să torni pe cineva. Cheie, 16, colaborator — cum vrei să-i zici. Ți-o vând frumos: „cooperare", „reducere de pedeapsă". Da, scapi de jumătate de pedeapsă. Dar gândește-te ce faci — fuți viața unui om. Același lucru pe care cineva ți l-a făcut și ție. Un om care face niște bani pe lângă ca să-și susțină viciile. Și dacă se află că tu ai turnat? Devii informatorul lor din oficiu. Azi torni pe unu, mâine te caută pentru altul, și nu se mai termină. Zi că te mai gândești și vorbește cu avocatul.
Ca să-ți pună interceptări telefonice, le trebuie mandat de la un judecător. Dar asta nu e singura grijă. Dacă cel care te-a turnat are mesaje cu tine pe WhatsApp, iMessage, Facebook Messenger — alea sunt dovezi gata servite. Nu le trebuie mandat pentru ce a arătat denunțătorul de bună voie.
Și ca bonus de la Zuck: dacă te uiți în reels-urile tale de pe Instagram, pe lângă femei în costum de baie, ai n+1 glume despre droguri și n+2 produse cum să consumi simplu și convenabil. N-ai căutat niciodată parafinelia pe Instagram — pur și simplu are engagement. Algoritmul nu știe ce consumi, știe ce are clickuri. Oricum, telefonul tău nu ajunge la judecător sau procuror. Dar dacă între tine și cealaltă persoană conexiunea e compromisă — adică persoana aia colaborează — mesajele alea de pe WhatsApp și Messenger ajung direct în dosar. Ghinion.
Dacă telefonul este ridicat fizic ca probă — de exemplu, a fost folosit la comiterea unei infracțiuni — el va fi sigilat și dus la expertiză tehnică, indiferent dacă îl deblochezi sau nu. Dacă ai autentificare prin față sau amprentă, poliția te poate forța să-l deblochezi. Dar dacă ai doar PIN — ăla e în capul tău, și nimeni nu te poate obliga să-l dai. E un pic mai personal. Aici iPhone-ul e mai avantajos decât Android. Ca să „spargi" un iPhone cu cod de 6 cifre care se șterge după 10 încercări: le copiază cipul de memorie, bagă 10 coduri, rescriu cipul și o iau de la capăt. Combinatorica ne spune că sunt aproximativ 10.866.129 variante de 6 cifre luate câte 6. Durează.
Mai sunt și jucării tip Cellebrite sau GrayKey care încearcă să scoată date de pe telefon. Dar un iPhone, dacă nu e deblocat într-o oră, își dezactivează mufa de date — încărcarea mai merge, dar cablurile de date sunt moarte. Și dacă telefonul tocmai a fost repornit, intră în modul „Before First Unlock" — în starea asta aproape nimic nu e decriptat pe el. Practic e o cărămidă elegantă.
Exemplele de mai sus sunt despre iPhone — n-am mai avut Android de vreo 15 ani, deci mă scuzați. Ideea e aceeași: cu cât telefonul e mai securizat, cu atât le e mai greu.
Există și 0-day-uri — exploituri abia descoperite, cumpărate cu câteva sute de mii de dolari. Compania israeliană NSO Group face asta, sau le cumpără de pe dark web. Dar alea se duc pe ținte un pic mai importante decât tine: disidenți politici, jurnaliști, activiști. Nu-ți face griji de Pegasus.
100%. Nu e „dacă", e „când". Așa funcționează sistemul — cineva face denunț pe tine. Acceptă ideea și pregătește-te. Vestea bună: din momentul în care ți se face denunțul și până ajungi prin tribunal sau DIICOT, s-au lansat vreo 5 generații de iPhone. Durează. Folosește timpul ăsta.
Când dosarul ajunge în tribunal, tu și avocatul puteți să-l consultați. Faceți poze la fiecare pagină — tot ce trebuie. Avocatul poate consulta și dosarul de la DIICOT. Citiți tot, înțelegeți tot, pregătiți-vă apărarea pe bune.
Cel mai cool moment. Dacă ești fumător, ia un pachet de Camel cu tine de fiecare dată când ai prezentare. Nu întreba de ce — e un inside joke. În tribunal e futere să găsești sala de judecată, deci vino din timp. Și reține două replici magice care îți cumpără timp:
„Îmi aștept apărătorul ales."
— prima dată când ești strigat
„Solicit amânare pentru angajarea unui alt apărător ales."
— data viitoare
Poți amâna de câteva ori lejer cu faza asta. Fiecare amânare e timp câștigat.
DIICOT-ul și tribunalul vor să știe ce faci cu viața ta. Ai job? Ești un membru productiv al societății sau ești lepră? Când ajungi în tribunal, trebuie să aduci dovezi: diplomă de liceu, facultate, contract de muncă, acte pe casă, că plătești taxe, că ai o pisică, un hamster, scrisori de recomandare de la foști angajatori (sau de la ChatGPT, nimeni nu verifică) — orice arată că ești un cetățean normal care contribuie.
De ce contează? Că să te țină în pușcărie, statul român plătește aproximativ 200.000 RON / an pe o singură persoană — estimare 2025. Asta e ~16.666 RON pe lună. Cât câștigă un PipeR-ist cu navetă și bonusuri. Dacă demonstrezi că ești funcțional în societate, judecătorul preferă să te lase afară decât să plătească salariul unui IT-ist ca să stai tu la umbră.
Taci. Ia avocat. Camel în buzunar. Restul se rezolvă.